| Nr bucati: 12 | Pregatire: 10 min | Prajire: 3 min/ buc |
Ingrediente:
- 300 g faina
- O jumatate de lingurita de sare
- 6 pliculete de zahar vanilat
- 80 g de ulei plus inca putin pentru uns tigaia. Repet 80 de grame nu ml.
- 300 ml apa
- O lingurita cu varf de razatura de portocala
- O sticla de 500 ml de apa minerala carbogazoasa
- Si 80 ml de suc de fructe si morcov
Mai intai sa vorbim despre faina. Folositi orice faina alba aveti in casa. Ba chiar daca aveti vreuna, cu gluten putin sau prost, pe care nu indrazniti sa o folositi la gogosi sau la cozonac, atunci o folositi aici. Procentul de gluten il gasiti pe pachet la proteina. 11 % este un procent normal, sub 10% poate fi considerat mic. Calitatea glutenului insa nu o puteti sti decat testand. Ati facut gogosi spre exemplu si nu au crescut rotunde si frumoase, ci au ramas pleostite. Aceea este o faina slaba dar perfecta la clatite, pt ca glutenul puternic intareste clatitele.
Puneti faina intr-un bol, apoi adaugati o jumatate de lingurita de sare si cele 6 plicuri de zahar vanilat. Stiu. Vi se pare mult. Dar nu e doar pentru aroma sau pentru a indulci. In clatitele normale grasimea din lapte si ou intrerupe reteaua de gluten a fainii, ceea ce ne face clatita frageda. Aceasta functie va fi preluata aici de zahar si de ulei. Daca nu vreti zahar vanilat inlocuiti musai cu 50 de grame de zahar normal. Si nu, zaharul nu va lipi clatita, o sa revin la asta mai tarziu.
Adaugati si uleiul – 80 de grame, insist, grame nu mililitri. Pote fi de floarea-soarelui sau de rapita. Este important sa nu micsorati cantitatea din motivul pe care tocmai vi l-am explicat. Daca micsorati cantitatea de ulei obtineti clatite mai tari.
Adaugati 300 ml de apa normala si amestecati cu telul un minut doua. Pentru ca aluatul este mai vartos cocoloasele se sparg destul de usor. Dupa ce ati omogenizat aluatul, adaugati razatura de portocala – o lingurita cu varf.
Acum adaugati si ingredientul neobisnuit – 80 de ml de suc de fructe si morcovi. Ce efect are ? – odata este cel evident – coloreaza compozitia intr-un galbui placut, dand impresia ca am pus ou. Al doilea – aciditatea sucului contribuie la fragezimea aluatului. Nu fiti tentati sa mariti cantitatea de suc totusi. Prea multa aciditatea va face clatita cleioasa dand impresia ca a ramas cruda.
Ultimul lucru care v-a ramas de facut, este sa diluati compozitia cu apa minerala, pana la consistenta dorita. Eu am folosit 300 ml, ca sa obtin un aluat ca o smantana foarte subtire. Daca nu aveti apa minerala la indemana, puteti folosi si apa normala.
Prajirea clatitelor.
Nu este absolut necesar sa aveti o tigaie speciala de clatite, dar va recomand calduros o tigaie cu teflon sau invelis anti lipire. Tigaia nepotrivita – asta e motivul pentru care clatitele se lipesc, nu zaharul din compozitie.
Clatitele de post nu se prajesc la temperatura la fel de mare ca cele clasice. Asa ca lasati tigaia cu focul mediu, apoi o ungeti cu putin ulei. Tigaia mea are diametrul de 22 de cm si in polonic iau cam 80-90 de grame de aluat pentru o clatita subtirica. Voi adaptati cantitatea dupa diametrul tigaii voastre sau dupa cat va plac de groase.
Le lasati cat au nevoie ca sa se rumeneasca frumos. La mine dureaza cam un minut si jumatate pe o parte, fata de 30 de secunde cat dureaza o clatita normala. (Daca nu stiti despre ce vorbesc vizionati si reteta de clatite clasice). Nu incercati sa intoarceti clatita prea devreme – se va rupe. O alta diferenta fata de clatitele normale, este ca aici marginile se usuca mai tare. Si este normal, deoarece prajim mai mult timp iar apa se evapora din marginile subtirele. Dar asta nu este o problema pentru ca dupa ce le scoateti din tigaie veti tine clatitele acoperite cu un capac, astfel incat ele se vor aburi si se vor inmuia singure.
Se obtin 12 bucati, dar daca aveti o tigaie mai mica veti obtine mai multe. Daca vreti sa terminati mai repede, lucrati cu doua tigai odata.
Le serviti cu ce umplutura preferati. Daca doriti sa le pastrati pentru ziua urmatoare, le tineti acoperite si vor fi la fel de bune.